Dacă segmentul pickup-urilor ar fi un țarc de cai, Mercedes X-Class s-ar descrie ca un Shire veritabil. L-am luat la plimbare să vedem cât poate să ducă
Mercedes-Benz a devenit un expert în a se adapta timpurilor în care trăim, și un foarte bun cunoscător al pieței. De-a lungul anilor, l-am văzut făcând pariuri aparent îndrăznețe, dar care s-au dovedit a fi alegeri inspirate.
De exemplu, nimeni nu știa că avem nevoie de o compactă super-tehnologizată până când nu am cunoscut noul A-Class. Așa cum nu ne-am gândit că lumea ar căuta un pickup premium — o alăturare de termeni care pare oximoronică la prima vedere.
Mercedes-Benz X-Class – carte de vizită
La fel ca majoritatea utilitarelor cu stea în frunte, X-Class este rezultatul unei colaborări între Mercedes și Alianța Renault-Nissan. Dar, spre deosebire de majoritatea vehiculelor de natură utilitară din gama nemților, X-Class pune ștaif naturii muncitorești de pickup cu materiale mai de calitate și cu tehnologii specifice Mercedes.
Acum, cu versiunea V6, X-Class se desprinde și mai mult de trunchiul comun reprezentat de platforma împărțită cu Nissan Navara și Renault Alaskan. X-Class este acum mai Mercedes ca oricând: are motorizare și transmisie create în Stuttgart.
Interior
Privind în față, peste volan, X-Class te convinge repede că este un Mercedes. Câmpul tău vizual cuprinde aici, în scurtele ocheade pe care le arunci, partea de sus a bordului, volanul, instrumentarul de bord.
Volanul este îmbrăcat în piele, cu inserții de piele perforată, elemente care nu doar arată bine dar se și simt bine la prindere. Grafica instrumentarului de bord este specifică Mercedes, iar operarea acestuia nu diferă de a celorlalte modele din gama producătorului; te face să te simți ca acasă.
Bordul este îmbrăcat în partea superioară cu plastic moale, cu cusături șic. Ecranul sistemului de infotainment care tronează pe bord este, de asemenea, cel găsit și pe alte modele Mercedes, iar butoanele sale, plasate în fața cotierei, fac operarea acestuia la fel de naturală ca oricând.
Coboară-ți, însă, privirea și vei întâlni plastice tari, care domină interiorul de la mijloc în jos. Sunt locurile în care nu te uiți des, dar pe care le vei întâlni cu privirea din când în când. Plasticul tare nu este o semnătură premium, însă în contextul unui pickup cu valențe muncitorești, acesta are un rost important: pe cine ar lăsa inima să trântească țevi sau alte obiecte contondente la interior, știind că riscă să cicatrizeze pe vecie plasticul moale?
Singura slăbiciune a lui X-Class nu constă, după părerea mea, în finisajele tari plasate în locuri de interes mic, ci graba la asamblare, care lasă unele elemente — colțurile plafonierei, în partea din spate, sau colțurile portierelor, aproape de balamalele ușilor — într-o prinsoare deja slăbită pe alocuri.
Prin configurația sa double cab, spațiul la interior este îndestulător pentru patru pasageri înalți chiar și în călătorii mai lungi. Pasagerii cu picioare lungi de pe bancheta spate vor aprecia zona-tampon moale de pe spătarele scaunelor față, iar dacă nu ai peste 1,90 atunci vei sta confortabil pe oricare din cele patru locuri din mașină.
Spațiile de depozitare de la interior sunt și ele gândite pentru heavy-duty. Buzunarele portierelor sunt imense, pot găzdui până și mici cutii de truse (pe lângă sticla de doi litri de apă) iar cotiera este decent dimensionată pentru majoritate mărunțișurilor; aici găsești și intrările USB, alături de slotul pentru card SD. Tunelul median cam face risipă de spațiu cu transmisia care ocupă o bună parte din el; aici ar mai fi avut loc, poate un spațiu dedicat telefonului mobil.
Dacă la prima vedere interiorul lui X-Class pare „cârpit” pe alocuri cu elemente premium — controalele sofisticate ale sistemului de infotainment nu puteau să iasă în evidență mai mult pe tunelul median cu plastic spartan — te convingi, chiar după primele minute de condus, că este atent studiat pentru a-ți reda starea pe care oricare alt Mercedes de pasageri ți-o redă: starea de bine.
Cum se conduce
Oricât de plăcută este senzația pe care o ai în X-Class (aici mă refer îndeosebi la poziția la volan înaltă) prin oraș, a manevra un pickup de 5,3 metri lungime printr-un București șterge, treptat, plusurile mașinii.
Nici măcar opționalul sistem de camere 360° — pe care, apropo, trebuie neapărat să-l ai pe X-Class —nu te poate scuti de sumedenia de manevre necesare ca să-l parchezi într-un mall aglomerat. Pickup-urile nu sunt făcute pentru oraș, ci pentru drum lung și/sau anevoios.
Pe autostradă, nivelul de confort este lăudabil. Puntea spate, care a primit sistem de suspensii elicoidal, își diminuează considerabil țopăiala atunci când bena este goală. Această abordare limitează sarcina maximă a mașinii la un pic peste o tonă, un lucru pe care trebuie să-l ai în vedere dacă stilul tău de viață este heavy duty.
X-Class mizează vizibil pe confort și adaptabilitate; pe lângă pilotul automat, cititorul de semne de circulație și asistentul de menținere a benzii (un adjuvant de siguranță, mai degrabă), vine cu Dynamic Select, care dispune de patru moduri diferite de rulare: Standard, Eco, Comfort, Sport și Off-Road — cel din urmă fiind accesibil doar prin blocarea diferențialului central.
Unitatea V6, de 3,0 litri, se laudă cu o plajă de cuplu care începe de pe la 1.400 rpm, iar transmisia 7G-Tronic (pe care aici am găsit-o nesperat de calmă, probabil și mulțumită gabaritului mașinii) trimite cei 258 CP și cei 550 Nm de cuplu către toate patru roțile prin sistemul de tracțiune integrală 4MATIC.
Cifrele de performanță indică un sprint 0-100 km/h în 7,9 secunde; X-Class este impresionant de rapid în segmentul său. Viteza maximă arată 205 km/h, un prag pe care doar zgomotul din habitaclu te descurajează să-l atingi: nu am întâlnit situație în care motorul V6 să dea semne că nu ar mai avea resurse.
Pentru drumuri grele, X-Class vine pregătit cu două diferențiale blocabile, unul central și unul între roțile punții spate. În urma experienței de pe circuitul off-road TCS Racing Park, din Ciolpani am învățat că singurul neajuns al lui X-Class este ampatamentul de 3,1 metri (și prezența scărițelor laterale, de altfel foarte utile la urcatul în și coborâtul din mașină).
„Neajuns” este un cuvânt dur aici, totuși: traseele circuitului TCS sunt destinate celor care vin să facă off-road serios, nu unui X-Class care vrea să fie bun la toate. Garda la sol al lui X-Class este de 222 mm, iar unghiul de atac și cel de degajare sunt de 30, respectiv 25 de grade.
Costuri
În urma testului nostru (35% urban, 45% extraurban, 20% off-road) X350d a afișat un consum de circa 13 l/100 km, o cifră pe care o găsesc satisfăcătoare în acest context. O utilizare în preponderență extraurbană ar putea să apropie consumul real al mașinii de cel declarat de producător (9 l/100 km), însă nu te aștepta la minuni.
Cât despre costul de achiziție, prețurile pentru X350d pleacă de la 48.000 €, o valoare motivată de natura premium cu care Mercedes a binecuvântat acest pickup. Desigur, există și o listă de opționale disponibilă: modelul testat de noi a bifat o mare parte a acestora și a ajuns la 60.000 €.
Concluzie
„Mercedesul pickup-urilor”, așa cum creatorii săi l-au botezat pe X-Class, aduce un damf premium într-un segment văzut mai degrabă ca spartan, un pariu aparent îndrăzneț din partea producătorului. Însă faptul că jumătate din clienții de X-Class din Marea Britanie (una dintre piețele-etalon) au preferat versiunea X350d în locul celor cu patru cilindri în linie, iar asta nu face decât să ne arate, încă o dată, că Mercedes este un expert al adaptării la mediu.
CITEȘTE MAI MULTE: Test cu Porsche Macan facelift – Furtuna perfectă