Am plecat cu Wrangler JK într-o călătorie spre mare, via Bulevardul Amintirilor
Tropotind pe o bucată lină de asfalt dobrogean care în final se va vărsa în mare, Wrangler se simte cumva încordat. Îmi place să-i fiu șofer, cu toate că amintirile din trecut nu mai coincid cu experiențele din prezent.
De exemplu, nu-mi amintesc ca direcția, în amorțeala ei, să nu-ți transmită nimic prin volan. Plus că mă tot surprind făcând corecții pe drum drept. Pe de altă parte, joaca asta stânga-dreapta din volan mă face să mă simt ca un actor din filmele de acțiune.
Apoi mai e și reacția la pedală a lui Wrangler. Motorul cu patru cilindri în linie CRD (Common-Rail Diesel) de 2,8 litri trimite 200 de cai putere și 460 de Newtoni-metru tuturor celor patru roți (sau doar celor din spate, dacă asta dorești) prin intermediul unei cutii automate cu cinci trepte. Are suficientă putere să-și urnească corpul de 1,8 tone, dar nu te aștepta s-o facă cu delicatețe — cutiile din ziua de azi folosesc până la de două ori mai multe trepte pentru a-ți conferi un plus de delicatețe.
Un cuvânt potrivit pentru a descrie un Wrangler este „brut”, gândesc eu fix în momentul în care asfaltul se transformă abrupt într-o rafală de gropi și ia prin surprindere suspensia față. Însă nu va exista moment în care să nu simți că stai pe un body-on-frame, ar fi bine să te obișnuiești cu asta.
Dar îmbracă jantele de 16 inci cu niște cauciuc de calitate și Wrangler te va duce pe orice coclauri vei dori tu, indiferent de cum se prezintă suprafața de rulare. L-am văzut în plină desfășurare, chiar dacă — trebuie să recunosc — nu eram eu cel care-l manevra. Nu eram nici măcar pasager; am o frică teribilă de activități off-road. Dar nu sunt orb — atributele off-road sunt clare în cazul acestei mașini. Cu calități rar întâlnite în lumea SUV-urilor, Wrangler e pus pe treabă. Dar nu-ți garantează rafinament.
Interiorul este genul de loc unde totul pare natural pentru că, ironic, nimic nu pare la locul său când te uiți pentru prima dată la el — nici măcar acoperișul, care poate fi demontat (dar nu te gândi că e genul de chestie ușoară sau intuitivă).
Nu primești un „pupitru de comandă orientat către șofer”, sau vreun scaun simbiotic. Sistemul de infotainment are toate cele necesare, inclusiv un sistem de conectivitate prin Bluetooth, pe care nu m-am sinchisit să-l folosesc. Mi se pare inutil în cazul ăsta. Exact cum mi s-ar părea și orice încercare de a finisa, sau orna interiorul lui Wrangler. Mașina asta e ca perechea aia de blugi vechi, răs-purtați, pe care te încăpățânezi să nu-i arunci.
Toate lucrurile pe care le-am scris aici despre Jeep Wrangler JK au fost soluționate sau îmbunătățite pentru generația nouă de Wrangler (JL) care, de exemplu, este cu 91 de kilograme mai ușor decât acesta. Și vine cu mai multă putere. Și cu o automată cu opt trepte. Este și confortabil, mulțumită unui sistem de suspensii îmbunătățit; păstrează, totuși, structura body-on-frame specifică Wranglerului.
#itsajeepthing