Care sunt cazurile medicale incompatibile cu calitatea de șofer
Ordinul 1162/2010 emis de Ministerul Sănătății — pentru aprobarea Normelor minime privind aptitudinile fizice şi mentale necesare pentru conducerea unui autovehicul — a suferit modificări succesive în ultimii ani, lucru care a creat confuzie în rândul celor care suferă de o afecțiune medicală și care doresc obținerea sau reînnoirea permisului auto.
Pentru a te ajuta să găsești toate informațiile grupate într-un singur articol, am detaliat capitolele menționate în documentul oficial și, unde a fost cazul, am venit cu explicații suplimentare. O mențiune importantă este aceea că normele de mai jos se aplică categoriilor A, A1, A2, AM, B, B1 şi BE.
Vederea
Acuitatea vizuală este unul dintre cele mai importante (și evidente) atribute necesare unui conducător auto. Totuși, dacă în urma examenului oftalmologic standard există motive de bănuială a unei afecțiuni, va trebui să urmezi o serie de proceduri de verificare suplimentare.
În cazul apariției recente a diplopiei sau a pierderii vederii la un ochi, trebuie să existe o perioadă de adaptare de minim 6 luni, timp în care conducerea unui autovehicul este interzisă. După această perioadă, permisul poate fi obținut, îndată ce ai primit avizul favorabil din partea oftalmologilor.
Auzul
Hipoacuzia este singura categorie din Ordinul ministerial în jurul căreia planează o gravă incertitudine. În documentul oficial se face referire doar la categoria a doua de posesori de permise de conducere — categoriile C, CE, C1, C1E, D, DE, D1 şi D1E.
Concluzia membrilor comisiei de specialitate otorinolaringologie (ORL) în această privință spune că pacienții cu hipoacuzie profundă bilaterală care nu poate fi corectată pe nicio ureche nu pot fi apți pentru pentru conducere „decât dacă autovehiculul dispune de oglinzi mai mari și de echipament de conversie a alertei sonore în alertă vizuală“.
În unele județe din țară persoanele hipoacuzice care au depus actele pentru schimbarea permisului au fost respinse. Subiectul este dezbătut pe larg într-un articol Adevărul, care are însă întrebări fără răspuns oficial, cel puțin deocamdată.
Handicapul locomotor
Persoanele care prezintă „afecţiuni sau anormalităţi ale aparatului locomotor care fac periculoasă conducerea unui autovehicul“ nu au dreptul să conducă decât după ce au primit avizul unei unități de asistență medicală autorizate.
În unele cazuri se impune și efectuarea unui test practic, care să demonstreze că prin modificările (dacă e cazul) aduse autoturismului persoana în cauză își poate desfășura activitatea fără a se pune pe ea însăși (sau pe alții) în pericol.
În cazul unei afecțiuni locomotorii progresive se impune verificarea cu regularitate a capacității persoanei de a conduce autovehiculului. Dacă vorbim de o stagnare a evoluției handicapului locomotor, atunci permisele auto vor fi eliberate sau reînnoite după dovada efectuării examinării medicale periodice.
Boli cardiovasculare
Acest capitol a fost unul dintre cele recent modificate și adaugă afecțiuni care necesită intervenții sau monitorizare pentru ca persoana afectată să poată deține permis de conducere, dar enumeră și cazuri medicale incompatibile cu statutul de conducător auto.
Afecțiunile care necesită tratament sau intervenții pentru ca persoana în cauză să poată deține permis de conducere sunt următoarele:
- bradiaritmii — boală de nod sinusal şi tulburări de conducere şi tahiaritmii, aritmii supraventriculare şi ventriculare, cu antecedente sau cu episoade de sincopă cauzate de tulburările de ritm cardiac;
- tahiaritmii supraventriculare şi ventriculare cu cardiopatie structurală şi tahicardie ventriculară susţinută;
- simptome de angină;
- implantarea unui stimulator cardiac permanent;
- implantare sau înlocuire a unui defibrilator sau un şoc adecvat sau inadecvat produs de un defibrilator;
- pierdere tranzitorie a stării de conştienţă şi a tonusului postural, caracterizată prin debut rapid, durată scurtă şi revenire spontană din cauza unei hipoperfuzii cerebrale globale, suspectată a fi de origine reflexă, din cauze necunoscute, fără semne de boli cardiace subiacente;
- sindrom coronarian acut;
- angină stabilă, dacă simptomele nu sunt declanşate de un efort fizic uşor;
- intervenție coronariană percutanată;
- operație de bypass coronarian cu grefă;
- infarct sau accident ischemic tranzitoriu;
- stenoză semnificativă de arteră carotidă;
- diametru maxim al aortei mai mare de 5,5 cm;
- insuficiență cardiacă — clasele NYHA I, II, III;
- transplant de cord;
- dispozitiv de asistență cardiacă;
- chirurgie valvulară;
- hipertensiune arterială malignă — creştere a tensiunii arteriale sistolice mai mare sau egală cu 180 mm Hg sau a tensiunii arteriale diastolice mai mare sau egală cu 110 mm Hg asociată cu o deteriorare iminentă sau progresivă a organelor;
- tensiune arterială grad III — tensiune arterială diastolică mai mare sau egală cu 110 mm Hg şi/sau tensiune arterială sistolică mai mare sau egală cu 180 mm Hg;
- cardiopatie congenitală;
- cardiomioterapie hipertrofică fără sincope;
- sindrom de QT lung însoţit de sincope, torsada vârfurilor sau QTc mai mare de 500 ms.
În lista de afecțiuni cardiovasculare care nu permit eliberarea sau reînnoirea permiselor de conducere se face referire la:
- implantare a unui defibrilator;
- boli vasculare periferice — anevrism aortic toracic şi abdominal, atunci când diametrul maxim al aortei este de natură să predispună la un risc semnificativ de ruptură bruscă şi, prin urmare, la un risc de apariţie a unui eveniment invalidant subit;
- insuficienţă cardiacă — clasa NYHA IV;
- dispozitive de asistenţă cardiacă;
- cardiopatie valvulară însoţită de regurgitare aortică, stenoză aortică, regurgitare mitrală sau stenoză mitrală, dacă se estimează capacitatea funcţională la clasa NYHA IV sau dacă au existat episoade de sincopă;
- cardiopatie valvulară de clasa NYHA III sau IV sau fracţia de ejecţie mai mică de 35%, stenoză mitrală şi hipertensiune pulmonară severă sau cu stenoză aortică severă evaluată ecocardiografic sau stenoză aortică care provoacă sincope; cu excepţia stenozei aortice severe complet asimptomatice, în cazul în care se îndeplinesc cerinţele testului de toleranţă la efort;
- cardiomiopatii structurale şi electrice – cardiomiopatie hipertrofică cu antecedente de sincopă sau atunci când sunt prezente două sau mai multe dintre următoarele condiţii: grosimea peretelui ventriculului stâng (VS) mai mare de 3 cm, tahicardie ventriculară nesusţinută, antecedente familiale de moarte subită la o rudă de gradul I, tensiune arterială care nu creşte la efort fizic;
- sindrom de QT lung însoţit de sincope, torsada vârfurilor şi QTc mai mare de 500 ms;
- sindrom Brugada cu episoade de sincopă sau revenire din moarte cardiacă subită.
Diabetul zaharat
Persoanele care suferă de diabet zaharat și care urmează un tratament medicamentos cu risc de inducere a hipoglicemiei pot primi sau își pot reînnoi permisul doar după ce au luat la cunoștință riscurile pe care le presupun episoadele hipoglicemice și după ce au demonstrat că sunt capabile să țină sub control aceste episoade.
Totodată, acestea au nevoie de avizul medicului diabetolog și, după caz, de controale periodice la intervale de maximum 5 ani. Cazurile de hipoglicemie cronică gravă (episoade hipoglicemice experimentate la o distanță mai mică de 12 luni) vor deveni eligibile pentru obținerea/reînnoirea permisului abia după 3 luni de la cel mai recent episod.
O mențiune importantă este că episoadele hipoglicemice experimentate în timpul orelor de activitate (nu trebuie să aibă legătură cu condusul) trebuie raportate, pentru a începe o evaluare de specialitate și, după caz, pentru a urma un tratament medicamentos.
Afecțiuni neurologice
În lipsa unui aviz medical autorizat, nu se vor elibera sau reînnoi permise de conducere persoanelor care suferă de afecțiuni neurologice grave. Acestea nu sunt enumerate ca în cazul afecțiunilor cardiovasculare, dar sunt descrise ca „tulburările neurologice asociate afecţiunilor sau intervenţiilor chirurgicale care afectează sistemul nervos central sau periferic, conduc la deficienţe senzoriale sau motorii şi afectează echilibrul şi coordonarea“, cu mențiunea că „trebuie să fie luate în considerare în funcţie de efectele lor funcţionale şi riscurile evolutive“.
O mențiune specială o are aici epilepsia. În cazul unui prim episod epileptic, sau a unui episod epileptic singular, persoana în cauză va fi declarată aptă pentru condus doar după ce au trecut 6 luni în care nu au mai avut loc și alte crize, și după o evaluare medicală corespunzătoare, însă este posibilă reluarea acestei activități și mai devreme, dacă conducătorul auto are un „prognostic bun“ confirmat de autoritățile medicale.
Persoanele epileptice (care au două sau mai multe crize într-un interval de 5 ani) pot fi declarate apte pentru condus abia după 12 luni în care nu au mai avut loc episoade epileptice. În cazul schimbării sau întreruperii medicației, persoanele epileptice ar putea fi sfătuite de medic să evite condusul pentru următoarele 6 luni din momentul întreruperii/shimbării tratamentului medicamentos. Dacă în acest interval persoana experimentează crize epileptice, își va pierde dreptul la condus pentru trei luni din momentul revenirii la tratamentul anterior (al cărui eficiență a fost deja demonstrată).
Apneea
O adiție relativ recentă la Ordinul 1162/2010 este reprezentat de apneea în somn de tip obstructiv. Fie că vorbim de apnee moderată sau de apnee severă, soluția este aceeași: efectuarea unui consult de specialitate, în vederea stabilirii unui diagnostic clar și a unui tratament medicamentos.
Pacienții care suferă de apnee și vor să obțină/reînnoiască permisul auto trebuie să dovedească faptul că își controlează afecțiunea în mod corespunzător și că urmează, dacă este cazul, un tratament medicamentos — mențiuni prezente în avizul eliberat de medicul specialist.
Cazurile de apnee severă trebuie să urmeze, pe lângă tratament, și evaluări medicale periodice, la intervale care să nu depășească trei ani.
Tulburări mintale
Persoanele care suferă de tulburări mintale grave — congenitale sau dobândite în urma unor afecțiuni, traume sau intervenții neurochirurgicale — sau cazurile de retard psihic sever nu au dreptul de a obține/reînnoi permisele de conducere. Aici sunt incluse și persoanele care au probleme comportamentale grave cauzate de vârstă, sau tulburări ale capacității de judecată.
Totuși, solicitările însoțite de un aviz medical autorizat (însoțit, eventual, de controale periodice) reprezintă excepții de la regulă.
Alcoolism, dependență de droguri sau de medicamente
Ordinul Ministerului Sănătății face apel la vigilență în plan medical la examinările de rutină, pentru depistarea persoanelor care suferă de dependențe pentru alcool sau substanțe care alterează calitățile de șofer și prezintă un risc ridicat de pericol.
Afecțiuni renale, transplanturi de organe
Persoanele care suferă de insuficiență renală gravă au dreptul să conducă doar dacă prezintă avizul medical autorizat care să le confirme ca apte pentru această activitate, și dacă se supun în mod regulat analizelor medicale de rigoare.
Și pacienții care au suferit operații de transplant de organe pot obține, sau își pot reînnoi permisul de conducere, dacă solicitarea este însoțită de un aviz medical autorizat.