Și asta e chiar mai dureros decât faptul că nu le avem
Mulți dintre voi știu probabil statisticile sumbre care spun povestea drumurilor (sau lipsei lor) din România. Pentru cine nu e la curent cu ele, le reiau mai jos.
În 2017, România a înregistrat 98 de decese rutiere la 1 milion de locuitori, devansând Bulgaria care a înregistrat 96 de fatalități rutiere la 1 milion de locuitori.
Ca să punem lucrurile în perspectivă, Germania, țara acoperită cu o pânză de păianjen ale cărei fire sunt tronsoane întregi de autostrăzi a înregistrat în același an 2017 un număr de 38 de decese rutiere la milionul de locuitori, iar Suedia și Mare Britanie conduc topul cu sub 30 de asemenea incidente la 1 milion de locuitori.
Ce e de făcut? Păi, cam multe. Da, avem nevoie de autostrăzi ca de aer. Problema e ca nu prea știm să circulăm pe ele.
Este suficient un drum pe oricare dintre A-urile țării noastre ca să înțelegem că încă nu știm să folosim corect și în siguranță autostrada.
Suntem atrași de banda a doua de parcă e asfaltată cu fier și roțile mașinilor sunt făcute din magneți. Reversul medaliei sunt apropierile periculoase de cel din față, la viteze cu mult peste limita legală, cu degetul trăgând frenetic de maneta care face farurile să clipească în oglinzile celor din față. Ei, măcar de-ar fi acestea singurele noastre tare. Dar nu sunt.
Nu știm să folosim benzile de decelerare și de accelerare, altfel de ce ai vrea să te încadrezi din scurt pe prima bandă, cu 30-40 la oră, poate chiar mai puțin, atunci când ieși din benzinărie ca apoi să accelerezi. Nu e mai simplu, sigur și logic ca întâi să ajungi la o viteză care să îți permită integrarea lină în fluxul de mașini, fără ca ceilalți să fie nevoiți să se urce pe frână sau să tragă de volan?
De folosirea semnalizării nici nu îndrăznesc să mai amintesc, e ca și cum ar fi în aceeași categorie cu zahărul și grăsimile, iar excesul dăunează sănătății. Doar că e invers. Semnalizarea te poate ține viu. Și pe cei din jur.
Și telefonul, care trebuia să ne facă viața mai ușoară, uneori ne-o complică. Pentru că mâinile unora iau contact mai des cu telefonul decât cu volanul atunci când pleacă la drum.
Ce e de făcut? În primul rând, autostrăzi. În al doilea rând, educație rutieră. Din școli, din grădinițe chiar, până la BAC. Școli de șoferi pe bune, cu ședințe și instructori pe bune. Și poate-un dram de respect pentru ceilalți. Dacă nu pentru sine.