Un supererou italian corpolent cu inimă V12
Chiar dacă am așteptat șase ani până să vedem noul Urus — șase ani în care am fi putut să ne obișnuim cu ideea — asta nu înseamnă că lumea poate accepta repede un SUV Lamborghini.
În plus, a existat concepția — acum dărâmată de cifrele de vânzări impresionante ale lui Urus — că un Lamborghini corpolent nu ar avea succes; o concepție bazată, firește, pe exemplul LM002.
Elementul principal al lui LM002 este motorul V12. Până la Audi Q8 V12 TDI din 2008, și mai apoi la G-ul 65 AMG din 2012, Lamborghini a fost singurul producător care să monteze o unitate V12 pe un SUV. Asta se întâmpla în 1986. Însă motorul V12 (același care a fost folosit pe Countach) era singura piesă familiară Lamborghini. Restul reprezenta o noutate absolută — un lucru care devine foarte evident odată ce te uiți la el.
Literele din numele LM002 sunt inițialele pentru Lamborghini Militaria, o serie de vehicule destinate aplicațiilor militare care a debutat cu Cheetah și a continuat cu LM001. Ajungem la subiect imediat ce descriu, pe scurt, contextul.
Finalul anilor ’70 i-a găsit pe italienii din Sant’Agata Bolognese în moarte clinică. Criza petrolului din 1973 a descurajat vânzările de automobile de înaltă performanță, o situație îngreunată și mai mult de declinul economic al Italiei în perioada imediat următoare.
Una dintre soluții a fost dezvoltarea unui vehicul militar — Cheetah — destinat armatei americane; un contract care, odată câștigat, promitea venituri considerabile. Așa cum și Porsche a încercat odată. Și așa cum s-a născut G-Class. Cheetah avea motorul (un V8 de proveniență Chrysler) amplasat pe spate și, implicit, un handicap teribil la capitolul stabilitate.
Lamborghini și-a concentrat toate resursele pe acest contract — din această cauză a căzut și colaborarea cu BMW pentru M1 — pe care l-a pierdut în cele din urmă în fața lui HMMWV, cunoscut ulterior pe stradă ca Hummer H1.
În 1978 Lamborghini intră în insolvență și este preluat de frații Mimran, care au fost desemnați să se ocupe de administrarea judiciară a producătorului italian. Planul de reabilitare a fraților Mimran a dat roade: gama de modele disponibile a fost cizelată, vedeta Countach a fost revizuită pentru a fi eligibilă la vânzare în State, iar rezultatele programului de dezvoltare a lui Cheetah s-au materializat, în cele din urmă, în LM002.
Spre deosebire de prototipul militar și de primele încercări civile (cum ar fi LM001), LM002 a renunțat la amplasarea motorului pe puntea spate; de fapt, a renunțat și la motor (un V8 de la AMC) și a adoptat V12-ul de 5,2 litri din curtea proprie.
Cei 455 de cai-putere și 500 de Newtoni-metru urneau corpul mătăhălos, de 2,7 tone, al lui LM002 surprinzător de repede: sprintul de la 0 la 100 km/h se consuma în 7,7 secunde, iar viteza maximă era cotată la 209 km/h. Cu un sistem de tracțiune integrală potent și un rezervor de 290 de litri (!), Rambo-Lambo — așa cum a fost poreclit LM002 — era construit să treacă peste obstacole, indiferent de natura acestora.
La fel ca civilul Hummer, Lamborghini LM002 oferea spațiu doar pentru patru pasageri — tunelul median delimita clar locurile. Similitudinile continuă și la capitolul materiale: SUV-ul Lamborghini era alintat cu piele și lemn și promitea luxul clasei premium ale vremii.
În ciuda tuturor calităților sale, LM002 nu a avut parte de contextul propice afirmării: frații Mimran au vândut brandul italian celor de la Chrysler, care au încercat să-l facă mai vandabil — au gândit până și un concept de minivan (Genesis) cu motor V12 italian și automată în trei trepte în truda lor.
Absența cererilor l-au înscris pe LM002 pe lista modelelor ineficiente; după șapte ani și 328 de unități vândute, Rambo-Lambo a ieșit la pensie. Dar a rămas în inimile noastre, ale iubitorilor de proiecte nebunești și fără vreun sens aparent.
CITEȘTE MAI MULTE: Hummer H1, exoticul lipsit de rafinament