5 elemente aerodinamice extreme din mașinile supersport

ford-gt

N-ai cum să le ratezi

Nu există aspecte ușoare în dezvoltarea unei mașini cu valențe sportive, însă a îmbina esteticul cu practicul mi se pare una dintre cele mai grele.

O mașină sport reprezintă, prin natura sa, un pachet generos de soluții tehnice impresionante, de la relaționarea optimă dintre motor și transmisie, la răcire, tren de rulare, anvelope, eficiență la rulare.

dodge-viper-acr

Un alt aspect, la fel de important, este aerodinamica. Asta pentru că o supersportivă este gândită să meargă repede, iar creșterea vitezei face ca până și aerul să se împotrivească înaintării. Un exemplu elocvent aici este legendarul GT40, care în stadiul inițial nu prea mai ținea piept portanței odată ce depășea 270 km/h.

ford-gt40

În zilele noastre, aerodinamica este luată în calcul în dezvoltarea unei mașini — chiar și unele ateliere de tuning își testează pachetele aerodinamice în tunelul de vânt, pentru a nu afecta calitățile mașinii.

Toate mașinile sport moderne se folosesc de soluții tehnice în ceea ce ține de aerodinamică, și sunt atât de subtile încât nici măcar nu le vezi. Dar nu e cazul aici. Aici vorbim de exemple extreme.

Bugatti Veyron — Fante NACA (plus o lopată de eleron, activ) 

bugatti-veyron

Veyron a fost primul exemplar de hipercar — un super-GT care a dus totul la extrem. Nu a fost primul care să vină cu eleron activ — Lancia Thema 8.32 se lăuda cu asta încă din anii ‘80 — sau primul care să-și fi folosit eleronul pe post de frână aerodinamică (vezi McLaren F1), însă faptul că Veyron poate decelera mai repede decât accelerează spune totul despre eficiența sistemului. În plus, dispune de cele mai mari fante NACA pe care ne-a fost dat să le vedem.

Aston Martin Valkyrie: Tunelul Iubirii scobit pe dedesubtul mașinii

aston-martin-valkyrie

Inginerii britanici s-au gândit la o soluție inedită pentru hypercarul Valkyrie: să combată portanța prin a ghida fluxul de aer pe dedesubtul mașinii. Eficiența aerodinamică a lui Valkyrie este atât de mare încât forța de sucțiune generată de mașină ar face-o să stea lipită și de tavan.

Ford GT: contraforți împrumutați de la Notre Dame

ford-gt 1

Ford GT, iterarea modernă a legendei LeMans americane, este impresionant nu doar prin tehnologie, dar și prin estetic (asta dacă nu te joci Angry Birds). Pentru a menține ridicată rigiditatea mașinii folosind cât mai puțin material care să stea în calea vândului, designerii i-au creat lui GT cei mai mari contraforți din istorie.

Pagani Huayra: flapsuri active. Da, exact ca la avioane

pagani-huayra-bc

Cea de-a doua creație a lui Horacio Pagani, Huayra este o declarație de design care îmbină armonios elemente aerodinamice active. Supercarul italian folosește patru flapsuri (două în față, două în spate) acționate individual unul de celălalt pentru a crea forță de apăsare cât și unde este nevoie. Desigur, în cazul versiunii BC, Huayra subtilitatea nu a fost o prioritate.

Plymouth Superbird / Dodge Daytona: ELERONUL ĂLA!

plymouth road runner

Primul gând pe care-l ai când te uiți la un Plymouth Superbird este „chiar era nevoie de eleronul ăla?“ Răspunsul este afirmativ. În lupta pentru dominație din NASCAR-ul anilor  ’60, Dodge își lua bătaie de la Ford cu fiecare ocazie; trebuiau găsite soluții, indiferent cât de urâte.

Cu ajutor din partea experților în aeronautică, inginerii au îmbrăcat un Charger așa cum îl vezi în imaginea de mai sus. Poate nu era chiar cea mai frumoasă apariție (șeful Dodge din acea vreme a zis că e cea mai urâtă mașină pe care a văzut-o vreodată), însă eficiența aerodinamică i-a asigurat dominația în NASCAR în anii ce au urmat.

CITEȘTE MAI DEPARTE: TOP 5 cele mai excentrice evacuări din lumea auto